Afectiunile pielii cu rugozitati: Keratoza Pilara

Afectiunile pielii cu rugozitati: Keratoza Pilara

            Afectiunile pielii cu rugozitati

Ce este keratoza pilara?

Keratoza pilara, denumita in termeni populari "Piele de gaina", este o afectiune cutanata benigna, cronica care apare pe fondul unui tegument uscat, prin acumulare de scuame in jurul orificiilor pilare. Astfel, se formeaza mici formatiuni rugoase, aspre la palpare. Persoanele predispuse la aparitia acestei afectiuni au tegumente uscate (xerotice) si de cele mai multe ori se confrunta cu dermatita atopica sau ihtioza vulgara. Keratoza pilara poate fi asociata altor boli cronice endocrinologice (Hipotiroidism, Diabet zaharat, Sindrom Cushing, Obezitate) sau se poate asocia cu sindroame genetice (Sindromul Down, Sindromul Noonan).

Cand apare si cine este predispus sa dezvolte aceasta afectiune?

De cele mai multe ori apare in perioada copilariei, astfel incat aproape jumatate dintre copiii care se confrunta cu o piele uscata pot dezvolta aceasta afectiune. Keratoza pilara devine mai proeminenta in perioada adolescentei si se amelioreaza pe masura inaintarii in varsta. Cu toate acestea, ea persista in 1/3 din cazuri in viata de adult.

Care este cauza keratozei pilare?

Keratoza pilara are cauze incomplet elucidate, dar exista o tendinta de a dezvolta keratoza pilara pe fondul unui determinism genetic. Astfel, datorita unei mutatii a genei filagrina, are loc o keratinizare anormala in portiunea superioara a foliculului pilos, tegumentul nu se mai descuameaza in mod obisnuit, iar in orificiul folicular se acumuleaza scuame, fapt ce determina aparitia leziunilor rugoase si aspre.

Cum se manifesta keratoza pilara?

Keratoza pilara afecteaza simetric fetele laterale ale bratelor, regiunile externe ale coapselor, fesele, iar la copii pot aparea leziuni la nivelul fetei (pe obraji). Mai rar poate afecta antebratele si toracele posterior. Scuama ce inconjoara orificiul pilar poate fi de culoarea pielii normale, rosiatica (purtand numele de Keratoza pilara rubra) sau maronie (Keratoza pilara hiperpigmentara).

Keratoza pilara este de obicei asimptomatica, iar pacientii se prezinta la medic din considerente estetice dar uneori se poate insoti de prurit. Ea poate deveni mai proeminenta in perioadele cu umiditate crescuta cum se intampla in anotimpul rece.

Diagnosticarea keratozei pilare

Diagnosticul de keratoza pilara este clinic. Din fericire nu necesita aparatura sofisticata sau investigatii amanuntite.

Cum poate fi tratata keratoza pilara?

Desi nu exista un tratament curativ pentru keratoza, ci doar tratament simptomatic, keratoza pilara poate fi ameliorata prin respectarea unei rutine simple de ingrijire a pielii.

Exista o serie de masuri care pot combate uscaciunea pielii precum: scurtarea perioadei petrecute sub dus, utilizarea apei caldute (apa fierbinte usuca suplimentar pielea), folosirea cleanserelor de tip syndet sau a uleiurilor / gelurilor de dus bogate in ceramide, acid hialuronic, glicerina, tapotarea usoara a pielii dupa dus si evitarea stergerii ei prin frecare.

Urmatorul pas il reprezinta utilizarea unui emolient imediat dupa dus. Acesta trebuie sa fie puternic hidratant, de preferat cu ingrediente keratolitice (uree, acid salicilic, acid glicolic, acid lactic) si care sa ajute la inlaturarea dopului cornos asemanator tratamentului pentru psoriazis in forma usoara.

Din pacate scruburile, desi utilizate excesiv de catre pacientii cu aceasta afectiune, nu fac decat sa agraveze keratoza pilara si sa accentueze inflamatia. Acelasi lucru s-a observat in cazul folosirii produselor cu alcool si parfum, acestia din urma fiind principalii iritanti ai pielii. Este de asemenea recomandata evitarea hainelor stramte si a traumatizarii prin gratare a zonelor afectate de keratoza pilara.

Formele mai rugoase de Keratoza pilara necesita retinoizi topici, iar adultii cu leziuni rosii de keratoza pilara pot apela la tratamente laser (PDL,IPL).

Keratoza pilara este considerata o afectiune cutanata care poate genera complicatii de ordin psiho-social. Datorita localizarii pe zonele anatomice vizibile, are un impact major asupra stimei de sine, de cele mai multe ori duce la izolare sociala si la dezvoltarea sindroamelor depresive. Majoritatea pacientilor dezvolta ticuri motorii precum traumatizare prin zgarierea leziunilor.